“Într-o lume plină de iubire, terapia nu ar fi necesară deloc.” (Osho)
Deseori, multe situații sunt asociate cu sentimente puternice. Psihologia modernă enumeră trei posibilități de elaborare a sentimentelor noastre.
- Exprimarea sentimentelor noastre
Cea mai bună soluție! Sigur, nu avem voie să producem răni psihice sau emoționale celorlalți, când suntem nervoși sau emanăm ură. Dar putem foarte ușor să ne analizăm sentimentele, să le conștientizăm și să învățăm să le acceptăm.
- Reprimarea sentimentelor
Ne comportăm de parcă n-ar exista. Atunci senzațiile corporale sunt legate de gât. Astfel evităm să le simțim, dar nici nu le vom cunoaște. Sentimentele vor putea fi percepute numai pe plan spiritual și astfel vor putea acționa asupra noastră inconștient.
- Fuga de sentimente
În acest caz se va evada într-o activitate care ne solicită de dimineața până seara: în muncă, în alcool sau în alte dependențe (chiar și televizorul, de exemplu).
Cu următoarea parte teoretică vrem să elaborăm scurt bazele pentru o înțelegere cuprinzătoare. Ne bazăm aici în mare parte pe prezentările psihologice-spirituale făcute de către terapeuta Maud Nordwald – Pollock (printre altele a publicat și cartea “Din suflet prin mână. Iubire necondiționată și atingere terapeutică”).
În psihologia spirituală se pornește de la ideea că scopul vieții pământene este acela de a ajunge în interior la iubire necondiționată și unitate. Alte sentimente, care ne-ar putea împiedica, au la bază “lipsa de iubire de sine”. Din această sursă rezultă două categorii diferite de stări sentimentale:
- Lipsă de iubire
- Lipsă de influență
Acestor două stări sunt subordonate diferite sentimente, care cauzează o gândire subiectivă pură, ne golesc de energie și conduc la distorsionări în înțelegerea obiectivă a situațiilor.
- Sentimentul unei lipse de iubire
Cuvântul “iubire” e folosit aici în sensul de a Primi și a Da apreciere sau recunoaștere. Poate în acest caz ar fi potrivită propoziția: “Sunt iubit, deci am sentimentul că sunt un om prețios.” Această iubire sau recunoaștere trebuie, înainte de toate, să ne-o dăm nouă înșine. Pentru că noi suntem răspunzători de sentimentele noastre, nu trebuie să le așteptăm prima dată de la alții. Pentru că dacă nu ne iubim și nu ne apreciem pe noi înșine, atunci vom dori ca cel puțin alții să ne iubească, să ne aprecieze sau să ne valideze. Lipsa iubirii se exprimă, deci, ca o lipsă de iubire față de noi înșine.
Această lipsă poate apărea în mai multe feluri. O regăsim în senzația/sentimentul de a nu fi valoros nimănui, de a nu fi respectat, dorit, de folos, validat, acceptat, înțeles sau a nu ne fi recunoscute valorile. Atunci ne gândim că nu aparținem (undeva/cuiva…), că nu suntem doriți, recunoscuți/apreciați sau că nu suntem suficienți de buni și deseori suferim de sentimente de vinovăție.
Sentimentul lipsei de iubire se află deseori în legătură cu următoarele categorii de senzații, care perturbă energia:
Suferință (necaz, durere)
Aceasta se naște de obicei dintr-o pierdere, dintr-o despărțire sau din mâhnirea cauzată de faptul că nu putem “avea” un om pe care-l dorim. Cu aceasta sunt legate și deplângerea și îndoiala. Suferința corporală arată și durere.
Vinovăție
Și ea este strâns legată de durere și frică. Sentimentele de vinovăție arată teama de refuz și de faptul că nu primim iubire.
Dependență
Ea prezintă dorința și cererea silită de a ascunde mânia și furia, care vin din frustrare, dezamăgire și durere. Fiecare tip de dependență este rezultatul refuzului de a trăi/simți/exprima sentimentele ascunse de durere și mânie.
Aroganța
În timp ce nu simțim niciun fel de iubire față de noi înșine, avem și sentimentul de vulnerabilitate, care va fi compensat printr-un comportament autoritar. Și mândria este strâns legată de aceasta.
- Sentimentul lipsei de influență
Atâta vreme cât nu suntem în stare să ne iubim și să ne apreciem pe noi înșine, tot timpul va persista dorința de a schimba ceva la noi. La asta se adaugă și faptul că ne proiectăm din exterior sentimentul de iubire de sine și apoi ne este imposibil să-i acceptăm pe ceilalți așa cum sunt ei și să le oferim iubire adevărată. Din această cauză încercăm din răsputeri, ne încrâncenăm să-i controlăm pe ceilalți.
Firește că știm că nu este posibil să controlăm totul în jurul nostru, că nu se întâmplă totul după dorințele noastre. Dar aceasta nu schimbă nimic în faptul că totuși suntem supuși sentimentului de a fi fără putere și fără influență. Gândiți-vă la oamenii care au rămas în pană cu mașina. Ei înjură sau devin deprimați. Blocajul le provoacă lipsă de speranță sau mânie sau, în orice caz, un sentiment de neputință în a schimba ceva.
Sentimentul lipsei de influență se află în legătură cu următoarele categorii de sentimente, care de asemenea dau senzația de încătușare:
Lipsă de speranță
Acesta este sentimentul extrem de a nu putea influența situația în care am nimerit. Depresia este strâns legat de acesta. Dacă acest sentiment este dizolvat, eliberăm de obicei durerea, frica sau mânia.
Teama
Aceasta poate fi exprimată în mai multe feluri: teamă de viitor, scepticism, îndoială sau neîncredere. Dar teama se poate schimba și în mânie, dacă avem sentimentul de a fi constrâns.
Mânie (furie)
Dacă nu poate fi descărcată, se transformă în depresii. Sunt sentimentele frustării, a incapacității de a influența ceva. Dar mânia poate acoperi și sentimente de durere, teamă sau de vinovăție.
Să aducem la un numitor comun cele două sentimente de bază:
Necesitățile de iubire exprimă o lipsă de iubire,
necesitățile de putere exprimă o lipsă de influență.
Pentru a realiza corect procesul legat de dizolvarea sentimentelor, ar trebui să știți să identificați sentimentul potrivit și căruia dintre cele două sentimente de bază îi este subordonat.
Gândiți-vă: sentimentul lipsei nu se leagă niciodată în mod direct cu iubirea celorlalți. Este vorba întotdeauna de iubirea îndreptată asupra noastră, pe care nu o putem simți și după care tânjim. Alții pot numai să dizolve amintirea acestui sentiment primar.
“Sentimentul durerii, al supărării și al suferinței,
această lipsă de iubire este durerea pe care o simțim
din cauza despărțirii de originara noastră
iubire dumnezeiască.”
(Elizabeth Sundance)
Psihologia a înțeles numai de puțin timp de ce pot fi acumulate sentimente care ne consumă energia. Este în legătură cu teama de a trăi sentimentul în totalitatea lui. Această împotrivire de a accepta un sentiment ne separă de experiența sentimentului nostru. Chiar ignoranța sentimentului invocă iarăși alte sentimente în noi. Poate să dureze doar câteva secunde și de fiecare dată aduce în noi dezarmonie.
Procesul de dizolvare a sentimentelor solicită din partea noastră o anumită stare de pregătire, deschidere și voință. Este vorba de un proces transpsihologic, în care sunt incluse cele trei componente ale ființei noastre: sufletul, spiritul și corpul. Cu ajutorul planului spiritual percepem sentimente fizice și le retrăim în domeniul sufletului, unde le dizolvăm. Țineți cont: numai prin dezlegarea unui sentiment, care este legat de o anumită situație, putem să acționăm obiectiv.
