“Omenirea are acum multe probleme. Acest lucru îi va împinge pe cei înțelepți către iubire și acțiuni active în sensul transformării și educării sufletului. Cei deștepți vor încerca să schimbe ceva în economie și politică. Cei proști se vor supăra și se vor descuraja.” (S. N. Lazarev)
Despre boli se vorbește mai mult decât despre sănătate, care e considerată a fi ceva “normal”, un lucru dat. Sănătatea este considerată norma, și interesant se consideră, de regulă, doar ceea ce se abate de la normă.
Astfel, de exemplu, în lucrările lui Sigmund Freud, cuvântul “boală” apare de peste 400 de ori, în timp ce despre “sănătate” nu se menționează niciodată.
Oamenii se plâng de bolile lor și au pretenția să fie tratați rapid cu medicamente și diverse terapii. În același timp însă, ei refuză să facă singurul lucru corect: să-și modifice gândirea, simțirea și acțiunile. Căci asta este incomod și dificil. Ei cred că și-au îndeplinit datoria în momentul în care și-au plătit doctorul.
Într-un dicționar explicativ, sănătatea este definită astfel: “Echilibrul dintre starea corpului și solicitările mediului înconjurător; urare; apelațiune la strănut.”
Oare aceasta este sănătatea?
Gândiți-vă singuri ce înseamnă sănătatea. Și răspundeți la următoarele două întrebări înainte de a citi mai departe:
- Ce prioritate are sănătatea în viața mea?
- Cum definesc eu noțiunea de sănătate?
În urmă cu ceva ani, într-un manual numit “Psihosomatica aplicată”, scris pentru medici și studenții la medicină, se găseau următoarele afirmații exemplare:
“Este aproape imposibil de definit în mod exact noțiunea de psihosomatică. Ea descrie unitatea umană suflet-corp și explică faptul că o sumedenie de modificări fizice nu pot fi înțelese decât dacă sunt privite concomitent și din perspectiva sufletului.”
Despre noțiunea de sănătate, dicționarele dau, de regulă, definiții ca acestea: “o stare fizică bună, stare de sănătate, vioiciune.”
Rita Issberner-Haldane, autoarea lucrării “Atlas de Chirologie”, folosește o altă abordare pentru noțiunea de sănătate: “Viața se evidențiază în armonia a trei lucruri: corpul, sufletul și spiritul… Sufletul este cel care mijlocește între lumea spirituală și cea materială.”
“Succesul și personalitatea sunt strâns legate între ele. Baza succesului este o dezvoltare a personalității în plenitudinea ei.” – Rețineți această afirmație simplă:
Sănătatea este armonia deplină dintre spirit, suflet și corp.
Această armonie ne permite cele mai remarcabile performanțe și asta nu doar în sens sportiv, ci în toate domeniile vieții.
Armonizarea corpului și sufletului nu este în niciun caz atât de dificilă cum pare. De fapt, ea se produce de la sine. Între suflet, spirit și corp există o relație strânsă. Tot mai mulți oameni sunt conștienți că stările sufletești și mentale au explicații fizice, și invers – că starea de spirit ne determină starea fizică.
Există locuțiuni și expresii foarte uzitate – unele străvechi – care demonstrează aceste legături și numesc deseori foarte concret cauza și efectul.
Ne crapă capul de atâtea griji; ni se ridică părul măciucă; a scuipa fiere; i-a înghețat șira spinării; a văzut roșu de supărare; inima i-a căzut în pantaloni; i-a înghețat sângele în vene; i s-au înmuiat genunchii etc.
Fiecare din aceste expresii relevă legătura dintre o cauză sufletească și efectul fizic, sau invers, dintre o cauză fizică și disfuncții sufletești. Aceste interrelații dintre cauze și efecte indică unitatea primară dintre corp și suflet. Aceste vorbe din popor relevă o cunoaștere străveche despre această unitate.
Și analistul C. G. Jung s-a ocupat de interdeterminarea dintre corp și suflet, constatând:
“O funcționare defectuoasă a psihicului poate duce la o vătămare considerabilă a corpului, și invers, o deficiență fizică poate afecta sufletul; căci sufletul și corpul nu sunt lucruri despărțite, dimpotrivă, ele constituie aceeași viață.”
Se remarcă faptul că interrelația suflet-corp se evidențiază mai ales prin tulburări. C. G. Jung constată unitatea dintre corp și suflet plecând de la disfuncții, iar vorbele din popor se referă mai ales la tulburări ce se manifestă fie fizic, fie psihic.
Sănătatea nu este doar o chestiune pur fizică. Ea nu poate fi înțeleasă decât în contextul armoniei dintre spirit, suflet și corp. Și totuși, ce fel de măsuri preventive ne sunt la dispoziție pentru a rămâne sănătoși și în acest sens cuprinzător?
Cele trei componente – spiritul, sufletul și corpul – se află într-o interrelație permanentă, astfel încât cele trei niveluri sunt permanent conectate între ele. Astfel că orice influență se răsfrânge asupra tuturor celor trei niveluri.
Tradiția intelectuală occidentală sugerează că, pentru a fi fericiți, ceea ce trebuie să facem cel mai mult este să ieșim și să supunem lumea; să asigurăm resurse, să fondăm afaceri, să conducem guverne, să dobândim faimă și să cucerim națiuni.
În schimb, tradițiile orientale ne-au spus pentru o lungă perioadă de timp ceva foarte diferit. Atât în ramurile sale budiste, cât și în cele hinduse, acestea au insistat asupra faptului că mulțumirea personală ne cere să învățăm să cucerim nu lumea, ci instrumentul prin care privim această lume, și anume mintea noastră.
Nu va conta, spune Orientul, cât de strălucitoare și perfecte vor ajunge să fie realizările noastre – câți bani acumulăm, câți prieteni dobândim – atâta timp cât mintea noastră rămâne deschisă la a fi tulburată în orice moment de facultățile noastre emoționale. Toate beneficiile unui palat cu șapte piscine luminate și grădini plantate cu migdali și cireși vor fi anihilate de o depresie. Anxietatea cronică va strica deținerea celui mai rapid avion privat. O avere nu este de niciun folos atâta timp cât cineva este bântuit de paranoia. O relație nefericită distruge imediat orice avantaj al unui nume apreciat. Având în vedere această vulnerabilitate la bunurile externe ale capriciilor tărâmului mental, tradiția orientală ne sfătuiește să nu ne mai petrecem timpul încercând să rearanjăm blocurile materiale ale existenței, pentru ca apoi să cădem pradă bolilor psihologice – și să ne concentrăm, în schimb, pe învățarea modului de a controla și de a gestiona instrumentul inerent indisciplinat și extrem de complicat prin care lumea externă ajunge la conștiență.
În loc să ne străduim să construim imperii, trebuie să petrecem acei ani examinând modul în care gândim și visăm; trebuie să reflectăm la familiile noastre, la sistemele economice sub care am fost crescuți, la impactul impulsurilor noastre sexuale și la ordinea biologică și cosmologică a naturii din care suntem o parte infinitezimală. Trebuie să învățăm cum să respirăm astfel încât să permitem oxigenului să ajungă la maximum în creierul nostru și să ne ținem corpul astfel încât organele noastre să nu fie strivite și fluxul sanguin să nu fie subtil împiedicat. Trebuie să fim capabili să dormim un număr regulat de ore și să eliminăm toate distragerile și excitațiile care ne-ar putea perturba fluxurile de gândire.
Acesta nu este în niciun caz un set de priorități ușoare; este într-adevăr o muncă la fel de grea ca gestionarea unei firme de construcții, să spunem. Dar marii înțelepți ai lumii ne sfătuiesc că acest lucru ne oferă o stăpânire mult mai sigură asupra ingredientelor reale ale mulțumirii personale decât contul bancar al unui nou director general cu un iaht într-o destinație exotică.
Unul dintre motivele pentru care acest lucru continuă să pară neadevărat este pentru că pur și simplu nu ne putem imagina că succesul, bogăția și un palat nu ar fi în cele din urmă suficiente. Și asta, mai departe, pentru că prea puțini oameni care au fost binecuvântați cu astfel de relizări materiale ne-au oferit vreodată o relatare sinceră despre cum s-au simțit să le aibă.
Istoria intelectuală, cu incantațiile sale cumplite împotriva unei vieți lumești, a fost scrisă de un set de oameni suspect de săraci și invidioși. Prin urmare, este foarte neașteptat și exagerat de liniștitor ca budismul să fi fost fondat de un fost băiat de bani gata, nemulțumit, Siddartha Gautama, care a avut cândva un palat și un “fond fiduciar”, faimă și servitori, dar a renunțat la ele pentru a sta sub un copac bodhi și, prin urmare, ne-a putut spune, cu beneficiul experienței trăite, ce pot face cu adevărat bunurile materiale – și ce nu – pentru noi. Și el a insistat fără falsă modestie că acestea nu vor fi suficiente. Mâncarea poate fi gustoasă și camerele elegante, dar astfel de avantaje nu își pot atinge scopul atât timp cât mintea cuiva este bântuită și instabilă, așa cum va fi invariabil fără o educație emoțională îndelungată și o practică spirituală regulată.
Însă ar trebui să luăm în serios avertismentele Orientului. Oricât de mult ne-am strădui, este logic că nu putem fi fericiți decât în măsura în care mințile noastre sunt în pace. Și având în vedere cât de vulnerabili suntem la tulburările psihice și cât de scurtă este viața noastră, ar trebui, cu siguranță, să petrecem mai mult timp cu psihicul nostru și mai puțin timp cu planurile noastre pentru o a doua casă și un birou de afaceri.
Occidentul a produs prea mulți oameni superficiali, nefericiți, iar Orientul prea mulți înțelepți cu adevărat pașnici, pentru ca noi să nu ne îndreptăm atenția de la cucerirea lumii către îmblânzirea minții noastre.
Toți acești piloni – sufletesc, fizic și spiritual – constituie premize esențiale pentru o sănătate completă și de durată. Chiar dacă începutul este dificil, obiectivul merită un mic efort. Căci, ce e mai important în viață decât sănătatea? Numai dacă suntem sănătoși putem să ne bucurăm din plin de viață și de reușitele noastre.
